VIDEO | Traseul Revoluției, refăcut la 33 de ani de la manifestațiile care au dus la căderea lui Nicolae Ceaușescu și a comunismului. ”Când s-a scandat «Jos comunismul», revolta s-a transformat în revoluție”

Revoluția de la 1989 a început cu mici proteste în diferite zone alte țării, neluate în seară până la revolta de la Timișoara, din 15 decembrie, care s-a extins apoi în toată țara, până la căderea lui Nicolae Ceaușescu și a comunismului. În cadrul evenimentului „Turul Revoluției”, au fost prezentate informații despre incidentele începute cu primul strigăt ”Jos Ceaușescu!”și a fost refăcut traseul revoluției de la București, de la mitingul lui Nicolae Ceaușescu la baricada de la Intercontinental și în locurile în care oamenii s-au adunat pentru a cere ”Libertate” și căderea comunismului, mulți dintre ei fiind mitraliați sau călcați de TAB-uri. 

„A fost Congresul (în noiembrie 1898, al 14-lea și ultimul Congres al Partidului Comunist – n.red.), care la nivel oficial s-a desfășurat conform planului, cu acel discurs de șase ore întrerupt de 100 de ori de aplauze furtunoase (la Sala Palatului, unde au fost peste 3.300 de oameni – n.red.).

Neoficial, au fost mai multe încercări de proteste și, chiar în decembrie, a fost încercarea de la Cibernetică, de la ASE și organizația din Iași, care a încercat, pe 14 decembrie, să facă un protest silențios. Autoritățile au luat acolo foarte multe măsuri ca nu cumva să se desfășoare ceva și le-a ieșit.

A doua zi, pe 15 decembrie, trebuia să fie evacuat din Casa Parohială și din biserica aflată în Piața Sfânta Maria din Timișoara pastorul reformat László Tőkés. El trebuia să fie evacuat de la locul de muncă și mutat în altă parte, pentru că pierduse procesul intentat de Biserica Reformată împotriva unui angajat de-al ei. El era un preot diferit de ceea ce prezenta imaginea publică. A ajuns la Timișoara după ce a fost mutat forțat din altă parte”, a povestit Alexandru Binescu, președintele Asociației București, organizatorul Turului Revoluției.

László Tőkés ajunsese în vizorul Securității după ce criticase sistematizarea și îngrădirea libertăților religioase. Pe 10 decembrie 1989, la slujba de duminică, pastorul reformat își anunțase enoriașii că pe 15 decembrie va fi evacuat din casă, în urma deciziei instanței. În 15 decembrie, așa cum era anunțat, în fața parohiei din Piața Sfânta Maria s-au adunat mulți oameni, iar atunci, protestul nu era anti-comunist sau anti-Ceaușescu, ci pro-Tokes. Și tot atunci s-a cântat pentru prima dată ”Deșteaptă-te, române”.

Primarul de atunci al Timișoarei i-a asigurat pe Tokes și pe protestatari că problema se va rezolva. Doi oameni au fost aleși să le transmită protestatarilor, în română și maghiară, înțelegerile la care s-a ajuns, după discuția cu pastorul reformat. Cel care a transmis mesajul în română le-a spus protestatarilor ce promisiuni a făcut primarul și le-a cerut să îi dea șansa să demonstreze că va și face ce a spus, dar a adăugat ca a doua zi să se adune în același loc, ca să se asigure că promisiunile au fost respectate, altfel, fiecare să mai vină și cu un vecin, pentru că ”se întâmplă o nedreptate”.

Începutul revoluției la Timișoara

„A doua zi, pe 16 decembrie, deja erau câteva sute de oameni de la începutul zilei. Seara precedentă a venit un cor de români de confesiune baptistă care a cântat mai multe cântece religioase, cu lumânări în mână.

Pe 16 decembrie, sutele de oameni care s-au adunat au cântat Hora Unirii, dar nu s-a întâmplat nimic concret. Evenimentul care a rupt echilibrul s-a întâmplat în după-amiaza de 16 decembrie când s-au vorbit să vină în Piața Sfânta Maria ca să protesteze. Obsesia lor era că, dacă nu fac ceva, îi mănâncă Brașovul”, a spus Alexandru Binescu.

Securitatea era în alertă, pentru că se strânseseră sute de oameni. După-amiaza s-a strigat pentru prima dată ,,Jos Ceauşescu !” şi „Jos comunismul!”, iar oamenii erau chemați, în mai multe puncte ale orașului, la revoltă. Trupe ale Armatei, Miliţiei şi Securității au fost trimise să disperseze mulţimea.

Oamenii erau îndemnați să oprească tramvaiele, pentru a se aduna cât mai multă lume şi a pleca spre Comitetul Judeţean de Partid Timiş. Zoltan Borbely, poetul Ion Monoran și Daniel Zăgănescu sunt cei care au pus la cale oprirea tramvaielor.

„Cei trei s-au dus, au făcut un plan, care pornea de la faptul că în Piața Sfânta Maria este un nod de transport în comun acolo unde întorc tramvaiele. La Timișoara, autoritățile au fost luate prin surprindere. Ei ajung acolo. Nimeni nu striga nimic revoltător.

Daniel Zăgănescu și Ion Monoran au hotărât că ei vor bloca tramvaiele și niciunul nu-și va spune numele pentru că în felul ăsta vor fi identificați de Securitate și vor fi băgați la închisoare. Zăgănescu a oprit un tramvai, s-a urcat pe tampon și a zis: «Mă numesc Daniel Zăgănescu, sunt student și nu mi-e frică de Securitate. Vă rog frumos să scandați cu mine: Jos Ceaușescu!». În primul rând, el nu era student, dar în febra momentului, el a crezut că dă bine și îi era frică de Securitate”, a explicat Alexandru Binescu.

Ion Monoran, care a murit la patru ani de la Revoluție, în 1993, nu a avut același curaj și a stat puțin mai departe. Când l-a văzut pe Daniel Zăgănescu că s-a urcat pe tramvai, s-a urcat și el pe tampon și a început să vorbească.

În seara zilei de 16 decembrie au avut loc confruntări între manifestanţi şi forţele de ordine, urmate de numeroase arestări. Cea mai mare parte a demonstranţilor pleacă spre Piaţa Operei, spre centrul civic al oraşului și scandează “Jos Ceauşescu!”.

”Autoritățile au făcut tot ce au putut să-i oprească. Au fost arestări, foarte mult bătăi. Pe 17 decembrie a fost o ședință a Comitetului Central cu toți prim secretarii de județ, în care tovarășul(Nicolae Ceaușescu – n.red.)  a fost foarte furios. A întrebat de ce nu s-a tras până atunci și i-a pus să pună mitraliera pe tanc să tragă”, a completat Alexandru Binescu.

Furia era atât de mare încât pe 20 decembrie s-a ajuns la grevă generală în oraș. Circulau zvonuri că muncitorii de la Solventul o să arunce în aer înteprinderea dacă nu le sunt soluționate revendicările. În seara zilei de 20 decembrie se înființează Frontul Democratic Român, în clădirea Operei din Timișoara.

„Pe 20 decembrie seara, apare tovarășul secretar general la televizor și vorbește despre huliganii de la Timișoara și folosește un termen care e important în narațiunea revoluției, și anume elemente teroriste. Atunci a fost prima dată când a apărut cuvântul terorist. Cei din Timișoara erau considerați de conducerea partidului teroriști.

Între timp, ce se întâmpla în București? Încă din data de 18 decembrie, știm din agenda unuia dintre vârfurile Departamentului Securității Statului, care este în posesia CNSAS, că o sursă le spusese că studenții din Timișoara vor să vină la București, să facă un protest în fața Comitetului General al partidului”, a mai spus Alexandru Binescu.

Ce s-a întâmplat la București

Nicolae Ceaușescu decide organizarea, în 21 decembrie 1989, de la ora 12.00, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al PCR, a unui mare „miting popular”, în care să fie condamnate „acţiunile huliganice” de la Timişoara. De la balconul Comitetului Central al PCR, Nicolae Ceauşescu își susține discurs despre realizările „societăţii socialiste multilateral dezvoltate” şi este pentru prima dată huiduit de protestatari. Panica produsă se generalizează, manifestanţii se dispersează, iar Nicolae Ceauşescu părăsește balconul de la care vorbea. Apoi revine și își reia cuvântarea, în care promite „creşterea nivelului de trai”.

Mii de oameni plecați de la mitingul lui Ceaușescu scandează pe străzile din zona Universității „Democraţie!”, „Jos Ceauşescu!”, „Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!”. Forțele de ordine ajung în centrul Bucureștiului cu blindate şi autoamfibii, care primesc ordinul să ”curețe zona”. Aproape de Universitatea de Arhitectură are loc primul incident sângeros din București.

”Mitingul abia se terminase, se formase un grup de oameni pe lângă Căminul Artei și la intersecție se pusese un cordon de milițieni. Tinerii care erau aici încercau să înainteze spre Comitetul Central, să-i spuncă ceva tovarăsului. Milițienii nu-i lăsau și, la un moment dat, unul dintre tineri devinde conducătoul ad-hoc al grupului, înaintează spre dispozitiv și comandantul de dispozitiv îi spune să nu se mai apropie. El se apropie, împreună cu mai mulți oameni, și în momentul ăla, comandantul scoate pistolul și îl împușcă”, spune Binescu.

Nu după mult timp, în Piața Universității, în zgomote de surle și trâmbițe, își face intrarea galeria Rapidului. Spre seară, protestatarii ridică o baricadă în zona hotelului Intercontinental.

„Oamenii s-au decis să facă o baricadă. Primul lucru ar fi că au smuls gradenele de la spațiile verzi și le-au aruncat în stradă. Au intrat peste restaurantul Pescarul, de vizavi, au luat scaunele și mesele și le-au aruncat în stradă. Au pus în baricadă tot ce găseau. La un moment dat, a fost adus un automobil în acea baricadă, fără acordul proprietarului. La un moment dat, a ajuns și o dubiță.

Ideea era să creeze o separare între ei și forțele de represiune. A venit cineva cu o furgonetă, au dat jos lăzile cu sticle goale de bere din furgonetă. Furgoneta au băgat-o în baricadă, au pus mâna pe sticle și au început să facă o ploaie de obiecte cu care dădeau în civilii pe care îi vedeau pe partea cealaltă a baricadei și pe care îi bănuiau că sunt securiști”, a mai spus președintele Asociației București.

„Momentul în care revolta se transformă în revoluție”

A urmat prima încercare de spargere a baricadei. În cursul nopţii, foarte mulți oameni au fost împușcați, înjunghiați sau striviți de TAB-uri. Iluminatul public era oprit. Se vedeau doar trasoarele și se auzeau oamenii care scandau împotriva lui Ceaușescu.

„Sunt mai multe situații în care se trage, se termină rafala și oamenii scandează că sunt gata să moară. Încep din nou să tragă. Făcuseră rost de o portavoce. Era un bișnițar care știa pe cineva care lucra la Casa Poporului, în construcții. Șantierul era atât de mare încât foloseau megafoane ca să poată da indicații muncitorilor. A vorbit cu omul lui de la șantier, care le-a dat un megafon de la Casa Poporului, l-au montat pe o baterie de mașină. Un băiat ținea megafonul și altul vorbea de la portavoce. Din când în când, încerca sa-i mobilizeze pe cei care erau în stradă și îi îndemna să cânte «Deșteaptă-te, române». Și oamenii cântă.

La un moment dat, s-a încercat spargerea baricadei și au venit trei blindate dinspre Romană spre Universitate, una în spatele celeilalte, și au intrat frontal în baricadă”, a completat Binescu.

„Au intrat blindatele, au fost incendiate… După acest incident, a venit chiar ministrul Apărării să vadă ce se întâmplă, s-a plimbat până aproape de baricadă și apoi a plecat spre Comitetul Central să facă un nou plan de evacuare. Din când în când, se auzeau cum erau împușcați oamenii, unul câte unul, astfel încât să se vadă că se trage de către lunetiștii care erau așezați pe clădiri”, a mai spus Alexandru Binescu.

După ce se strigase „Libertate”, „Jos dictatorul”, s-a scandat o lozincă nemaiauzită până atunci. Dintr-un colț al Pieței a început să se scandeze „Jos comunismul”.

„Acesta a fost în mod simbolic momentul în care revolta se transformă în revoluție. Nu mai era vorba despre un om, ci despre un sistem”, a spus Alexandru Binescu.